Program

10 octombrie

08:30 – 09:00  Înregistrarea participanților

09:00 – 11:00  Sesiunea 1: Story time

Speakeri:

Poveștile sunt vechi ca omenirea – și esențiale ca hrana sau ca focul. Ele sunt istoria noastră și memoria noastră, logica noastră și poezia noastră. Ca jurnaliști avem privilegiul și responsabilitatea de a fi martori ai lumii și de a spune povești adevărate – povești care ne ajută să înțelegem lumea, să ne marcăm existența, să ne explorăm diferențele și să iluminăm umanitatea pe care o avem în comun.

Uneori cea mai convingătoare poveste pe care o putem spune este propria noastră poveste. Nu este o decizie ușor de luat. Recompensa de a ne scrie istoria personală sau memoriile poate fi mare dar riscurile pot fi de asemenea mari. Vom discuta despre complexitatea auto-potretisticii și vom explora cum am putea face să descoperim și să creăm propria narațiune care este în noi.

11:00 – 11:30  Pauză

11:30 – 12:30 Sesiunea 2: Q&As

Speakeri:

12:30 – 14:00 Sesiunea 3:

Speakeri:

  • Sorina Bota : Episodul 2 al docu-fictionului Povesti din Transilvania

” I-au zis Nicole. E un rechin alb, o ea…mai precis, care hălăduieşte prin apele Nordului nu se ştie de ce. 1, 2, 3, 4 cercetători studiază „fenomenul”. Şi o urmăresc pe Nicole. Care păcăleşte balene ucigaşe pe teritoriul cărora nu se ştie de ce se află. Da chiar, oare de ce? Nepăsătoare la dilemele umane, Nicole merge mai departe. Aproape de nişte pescadoare cu zeci de cârlige de care atârnă toni graşi şi apetisanţi în mintea ei de rechin mare şi alb se poartă o crâncenă şi îndelungată bătălie la capătul căreia, ea, Nicole, îşi ucide foamea şi scapă, a câta oară?, de o moarte crudă, stupidă şi nedreaptă. Şi totuşi ce caută Nicole? Sufletul pereche poate? Nuuuu. Şi în tot timpul ăsta în care întâmplările lui Nicole ne sunt spuse cu întreg dramatismul impus de o atare situaţie, pe ecran se iţeşte o aripioară. Pe care o urmăm ba în bătaia soarelui, ba la răsăritul lunii. Aripioara poate fi a oricui rechin mare şi alb din lumea asta dar noi suntem convinşi că e a lui Nicole. Şi doar a lui Nicole. După ce am văzut documentarul ăsta de două ori, lipită de televizor, fără a afla ce caută Nicole, dar de fapt ce conta?, mi-am zis odată pentru totdeauna: o poveste bună poate vinde, cuceri şi cotropi orice. Pe cuvântul meu de povestitor…”


 

© topDAY 2012